În 1864, Jeanette Dubois a fondat la Chișinău o școală privată pentru fetele din familiile aristocraților. La început erau doar unsprezece eleve, lecțiile erau susținute în franceză, în casa fondatorului. Școala a crescut rapid și în curând s-a mutat într-un nou spațiu – un complex mare de clădiri la colțul străzilor Pușkin și București de astăzi.
Din 1918, când Basarabia a devenit parte componentă a României, școala a fost redenumită în onoarea Reginei Maria a României. Sub acest nume gimnaziul apare în multe interviuri pentru Centropa, deoarece ce multe fete evreice au frecventat această școală în perioada interbelică. Sara Șpitalnik, născută la Chișinău în 1928, a fost una dintre elevele școlii:
După ce am terminat clasa a patra, am intrat la școala românească „Regina Maria”. Am avut profesori buni. S-a instituit o normă procentuală prin care numărul copiilor evrei nu putea depăși 25% dintre cei admiși În clasele noastre „A” și „B” erau în total 100 de elevi, printre care doisprezece fete evreice în clasa A și 13 în B. Purtam uniforma străjerilor: pantaloni de culoare albastru închis până la genunchi, cămăși albe și pulovere bleumarin, curele cu catarame de oțel, ca în armată, și diferite ecusoane: stema românească, etc. Străjeria era o mișcare a elevilor, gen cercetași. În fiecare dimineață, bunica mă ajuta cu hainele, atașa insignele și mormăia în idiș „noh a țvoh”: „un alt ac …”.
Aveam lecții de religie. Fetele creștine aveau lecțiile lor […], iar noi, fetele evreice, învățam rugăciunile cu un rabin. Din clasa I am studiat și contabilitatea. Băieții au învățat latina și greaca antică, dar noi nu. Am studiat limba franceză din clasa I și germana din a treia. În 1940, tatăl meu a decis să studiez limba ebraică. Întrucât nu a avut timp să mă învețe singur, părinții mei mi-au angajat un meditator. Numele ei era Hana Levina. De multe ori îmi amintesc de ea. Când părinții mei au întrebat-o despre talentele mele, ea a răspuns: „Nu are talente speciale, dar este un copil foarte deștept”. Am reușit să învăț alfabetul ebraic, dar când a venit puterea sovietică în vara anului 1940, a trebuit să renunț la cursurile de ebraică.
În același timp cu Sara Șpitalnik, la gimnaziul de fete a învățat și Zlata Tkaci. Într-un interviu acordat Centropei, ea ne vorbește depre anii de școală:
După ce am terminat școala primară, am intrat în gimnaziul „Regina Maria” de pe strada Podolskaya. Deja vorbeam fluent româna și eram o elevă bună și sârguincioasă. În mare parte am avut note excelente. Nu eram bine versată în științe umaniste, dar aveam cunoștințe bune la unele materii. La matematică, am fost una dintre cele mai bune eleve. Profesoara noastră de matematică era o femeie nepoliticoasă. Când cineva greșea, ea spunea: „Aveți un cap cu gaură și este plin de paie”. În general, în mare parte, profesorii noștri erau bine educați. Erau mai multe fete evreice în gimnaziu, dar atitudinea față de ele era corectă. Poate că acest lucru se datorează nivelului înalt de educație al profesorilor noștri. Copiii erau din familii educate: „Regina Maria” era considerată școală de prestigiu. În gimnaziu era o disciplină strictă.
În prezent, în clădirea istorică a gimnaziului „Regina Maria”, există o instituție de învățământ – liceul „Gheorge Asachi”.
